Gramatica limbii române nu este chiar ușoară, prin multitudinea de reguli si excepții de la aceste reguli după care se formează structura ei. Formarea pluralului substantivelor nu face excepție, motiv pentru care pluralul este greu de înțeles și de exprimat corect de către cei care nu cunosc limba română foarte bine și abia o învață. Chiar mai mult! Și unii vorbitori nativi de limba română formează, uneori, pluralul greșit gramatical, deoarece asociază forme de plural cu pluralul altor cuvinte, cu terminații asemănătoare. De exemplu, toc/toace s-a format în mod greșit prin asociere cu, posibil, cojoc/cojoace. 😊Pluralul corect pentru toc este, de fapt, tocuri! 👠

Dar ce exprimă pluralul într-o limbă?

Substantivele, prin forma pe care o au, arată numărul obiectelor – un singur obiect sau mai multe obiecte. În mod normal substantivele au o formă pentru singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în care arată mai multe obiecte. Pluralul redă o mulțime de obiecte (substantive) de același fel (oameni, case, lucruri) sau cu mai multe elemente (grămezi, grupuri, colecții etc.) și se formează adăugând desinențe de plural, în funcție de genul fiecărui substantiv. Pare simplu, așa-i? Mă bucur! Și totuși… nu este! Limba română are ceva în plus față de celelalte limbi romanice: are particularitatea că substantivele pot fi nu doar la genul masculin și feminin, ca în celelalte limbi romanice, ci și la genul neutru și de aici vine una dintre cele mai mari dificultăți legate de formarea pluralului substantivelor. De cele mai multe, ori, formarea pluralului la neutru este neregulată (adică nu este în funcție de nicio regulă care să permită formarea pluralului pornind de la forma de la singular a substantivului), vorbitorii fiind obligaţi, în privinţa fiecărui substantiv neutru, să memoreze nu numai forma de singular, ci şi pe cea de plural. Iată, de exemplu:

masculin: frate (singular) – frați (plural)

feminin: masă (singular) – mese (plural)

neutru: vânt (singular) – vânturi (plural)

Ba mai rău: există și substantive care au aceeași formă, fie că sunt la singular, fie că sunt la plural. Acestea se numesc substantive defective de număr! (zori, ochelari, icre, Carpați, tărâțe, ițari, măruntaie, blugi). Nu mai pare chiar așa de simplu, așa-i? 😊

Dar haideți, totuși, să găsim o logică în toată încurcătura asta!

Pentru masculin, există formele: un pantof/doi pantofi, un papuc/doi papuci, un băiat/doi băieți, un castravete/doi castraveți etc). Adică, obiecte cărora la plural li se adaugă un simplu i (pantof/pantofi), sau la care se schimbă o parte din cuvânt si se adaugă un i (băiat/băieți). La fel, există multe exemple pentru genurile neutru si feminin.

Pluralul este marcat prin desinenţe:

La masculin – desinența -i: socri, eroi, lupi, taţi, munţi; defective: arici, pui

La feminin – desinența -e sau -i: case, mâini; desinența – le: stele, sarmale

La neutru: desinența -e: picioare, nume; -uri: tablouri, lucruri, radiouri, taxiuri.

Substantivele care denumesc colectivități, adică mulțimi cu mai multe elemente, se numesc colective: brădet, nucet, porumbiște, stufăriș, stol, popor, clasă, etc. Deși exprimă o mulțime de obiecte, ele sunt substantive la numărul singular.

 

Există substantive care au forme duble la plural: coli/coale, roţi/roate, boli/boale, chibrituri/chibrite, obiceiuri/obiceie. Formele au acelaşi înţeles, dar una dintre ele este învechită sau cu circulaţie mai restrânsă (se folosește în anumite regiuni ale țării), de aceea este recomandabilă forma subliniată. Unele forme învechite se păstrează în expresii populare sau în proverbe: Câte bordeie, atâtea obiceie. Îi pun beţe în roate. L-a băgat în boale.

Alte substantive au forme multiple la plural, fiecare formă având alt înţeles, deoarece denumesc obiecte diferite (omonime): cap-capi, capete, capuri; corn-corni, coarne, cornuri, cot-coţi, coate, coturi; curent-curenţi, curente etc.

Pluralul altor substantive exprimă un sens nou, nu numai din punct de vedere cantitativ: bunătate/bunătăţi; adevăr/adevăruri, mătase/mătăsuri, argint/arginţi, sare/săruri, lapte/lapţi, zahăr/zaharuri

Câteva substantive, deşi au forme diferite pentru cele două numere, nu exprimă ideea de număr: tinereţe: s-a dus tinereţea/s-au dus tinereţile, minte: şi-a pierdut mintea/şi-a pierdut minţile.

 

Cu speranța că rândurile de mai sus v-au adus un pic de lumină în înțelegerea formării numărului plural în limba română și nu v-au încurcat mai rău, vă îndemn să mai căutați informații despre acest aspect gramatical și, mai ales, să faceți cât mai multe exerciții cu pluralul substantivului. Iar atunci când citiți o carte, fiți atenți la desinența de plural a substantivelor și încercați să o memorați! E cea mai sigură cale de a ne însuși formele corecte de plural!

Antonela Pohoață

Profesoară LCCR, Asturia, Spania

Pin It on Pinterest

Share This
AllEscort